Cum se imbraca de fapt “corporatistii”

Sunt o asa zisa “corporatista”. Si culmea…nu sunt trista! Asa cum sugerau anul trecut “un grup de voluntari” care au venit la statia de metrou Pipera cu pancarte pe care scriau tot felul de porcarii gen “te iubim!”. WTF? Cand i-am vazut imi venea sa le dau cu pancartele alea in cap! Nu stiu de ce toata lumea are impresia ca noi, “corporatistii”, suntem niste amarati, distrusi psihic si obositi. Si cand am citit articolul despre acest eveniment m-am enervat si mai tare pentru ca am fost descrisi ca fiind stresati, obositi si incordati cu gandul ca maine ne intoarcem la munca. Serios? Adica eu, Larisa Leon, nu mai am nici un fel de viata dupa munca pentru ca ma roade gandul ca maine ma intorc la munca. Well guess what jackass?! Eu si inca vreun milion de oameni din Bucurestiul asta mare trebuie sa ne ducem la munca maine. Da, inchipuie-ti! Oameni care muncesc…ca sa vezi. La aia de ce nu v-ati dus? 

Sau si mai bine, duceti-va in spitale si spuneti-le doctorilor, medicilor rezidenti si asistententelor de la “Urgente” sa aiba o zi frumoasa. Consider ca ei merita mai mult chestia asta. Sau poate celor care lucreaza la posta in conditii de toata jena, ca sa nu mai zic de mirosul care se face cand se umple toata posta cu batrani veniti dupa pensii, sau tigani veniti dupa alocatii si ajutoare sociale. Sau, duceti-va la cei care lucreaza la “patroni”. Acolo vezi cu adevarat oameni stresati. Deci? Cu oamenii astia ce facem?
Noi corporatistii suntem bine, ba mai mult, suntem la fel ca toti voi ceilalti care munciti in lumea asta. Avem zile bune, avem zile rele. Ca voi toti. Ba unii dintre noi ne ducem la un suc cu colegii de birou dupa munca, sau mergem la un shopping, sau pur si simplu mergem acasa si stam frumos in fata calculatorului/ televizorului si ne bucuram de un film bun. Sau cateodata chiar mergem la cinema cu popcorn “and all that jazz”. 
 
Nu inteleg si nu suport chestia asta cu “saracii corporatisti carora li s-au spalat creierii”. Nu iti place sa lucrezi intr-o corporatie? Perfect! Cauta altceva. Si pana la urma, sa fim oameni seriosi, numai cine vrea devine cu adevarat “corporatist”. De fapt, ii recunosti de la o posta pe adevaratii corporatisti. Sunt acei oameni care se imbraca la costum si vin cu masina la munca (nu toti bineinteles). Si cei in devenire care inca nu isi permit costum stau cu badge-ul agatat la brau. 

Mai jos am cateva exemple de “corporatisti”. 98% dintre cei care lucram in corporatii suntem oameni normali cu vieti active dupa munca. Avem un salariu ok, avem asigurare medicala, avem ore suplimentare platite (majoritatea) in comparatie cu cei care stau cu pancarte la metrou care probabil inca primesc bani de la parinti (sunt bitchy, I know!)

Si apropo! Ar trebui sa ne iubiti pentru ca noi suntem cei care va rezolvam problemele legate de telefoanele mobile sau facturi, va facem transferul de bani de la parinti, va facem tigarile, etc. Daca vrei sa ii faci cu adevarat ziua mai frumoasa cuiva, fa-i un compliment personalizat gen “imi place super mult bluza ta si culoare arata super bine pe tine”, “arati foarte bine azi” etc. Cand imi spui ca “ma iubesti”, dar de fapt ma bagi in aceeasi oala cu inca alti 1000 de trecatori este FIX EGAL CU ZERO!

Dar sa trecem la subiectul principal al postarii. Cum se imbraca “corporatistii”. Pai va zic eu ca majoritatea se imbraca misto. Mi se pare ca zona Pipera este un fel de catwalk. Orice trend exista la un moment dat, acolo ai ocazia sa il vezi in acelasi timp “in the best of times, and in the worst of times.”

corporatistii

 

1ddce-2014-09-1145c2fc-dsc_0076ff9b4-dsc_0049corporatistiicorporatistiicorporatistiicorporatistiicorporatistiiSi corporatistul meu preferat: